Pentru majoritatea dintre noi termenul de bullying este asociat cu intimidarea unui copil de catre colegi sau grupul de camarazi de joaca. Realitatea este ca pentru multi copii acest fenomen incepe inca dinainte de a intra in contact cu gradinita sau scoala, incepe chiar in propriile familii. Insultele si umilirea copilului acasa va perpetua acest comportament si in cadrul social, transformand copilul fie in victima a bullyingului, fie in agresor.
In cadrul familiei exista mai mule forme de bullying care trebuie luate in consideratie.
Poate cea mai comuna, dar si cea mai ignorata forma este bullying-ul din partea fratilor sau surorilor.
Daca in cadrul scolii insultele, batjocora, jignirile si agresivitatea fizica intre copii nu sunt acceptate, in cadrul familiei acestea sunt de multe ori trecute cu vederea si catalogate drept ‘harjoneli’ intre copii. Cauzate de gelozie, rivalitate sau cautarea atentiei, astfel de comportamente pot avea efecte pe termen lung asupra copilului care cade victima lor.
Ce pot face parintii in astfel de cazuri? Primul pas este atentia acordata fiecarei interactiuni intre frati si discutarea cat mai deschisa a impactului pe care o actiune ce poate fi invaziva o are asupra celor implicati. Copiii sunt individualitati si aceeasi vorba sau gest poate avea efecte diferite asupra unuia sau altuia. Este important ca ei sa fie incurajati sa exprime ceeace simt in situatia respectiva si sa se simta suficient de securizati pentru a protesta fata de vorbele sau actiunile care ii ranesc. Copilul agresor trebuie asigurat ca emotia care a stat in spatele gestului sau (poate furia, invidia) este total acceptata, insa comportamentul nu (jignirea sau lovirea fratelui) si ca exista alte modalitati in care isi poate exprima acea emotie.
Bullingul din partea parintiloreste mai frecvent decat ne asteptam. Linia de demarcatie dintre disciplinarea si abuzul asupra copiilor este uneori foarte subtire. Ventilarea asupra copiilor a emotiilor negative acumulate la serviciu sau in alte relatii este foarte frecventa. Tonul rastit al sefului, jignirea din partea partenerului sau colegului sunt uneori transpuse in mod automat in relatia cu propriul copil. Ce pot face parintii pentru a evita un astfel de mecanism? Acceptarea propriilor emotii negative, impartasirea acestora cu copiii si crearea unui cadru de siguranta in care copilul sa se poata exprima daca a fost ranit, stiind ca nu vor fi urmari negative.
Tiparele de comportament invatate de parinti in propria lor copilarie in familia de provenienta unde ei insisi au fost victimeale bullyingului, sunt cel mai greu de spart. Cu toate acestea printr-un process continuu de autocunoastere si dezvoltare personala si construirea unei relatii cat mai deschise cu copilul, lantul trasmiterii acestora din generatie in generatie poate fi intrerupt. Acceptarea de catre parinti ca nu sunt atotputernici, atotstiutori si ca au dreptul sa greseasca, duce la consolidarea relatiei cu copilul si cresterea sentimentului de securitate si acceptare pe care copiii ar trebui sa il simta in cadrul familiei.
